Subscribe via RSS Feed Connect with me on LinkedIn Connect with me on Flickr

Fosile imortalizate

Fosilele ne dau o imagine fascinanta despre formele de viata care au existat odinioara pe Pamant. Prin studierea lor, oamenii de stiinta pot invata multe lucruri despre modul in care au evoluat animalele si plantele.

Fosilele reprezinta marturia existentei vietii Pamant. Ele exista intr-o gama foarte larga, de la urme ale partilor animalelor si plantelor pietrificate (transformate in pietre), pana la insecte prinse in diverse rasini ale coniferelor care s-au intarit devenind bucati de chihlimbar.

Cautarea fosilelor pe platforma oceanica a dus la descoperirea amprentelor pasilor unor animale sau a adaposturilor lor. Cateva fosile impresionante constau in scheletele uriase ale dinozaurilor. Altele, numite microfosile, sunt atat de mici incat nu pot fi studiate decat cu ajutorul microscopului.

Scopul principal al studierii fosilelor este acela de a arunca lumina asupra modului de formare a vietii si a evolutiei acesteia pe Pamant, de-a lungul intregii sale istorii. Din informati care sunt deseori extrem de fragmentate, paleontologii (oameni de stiinta care studiaza fosilele) au dedus natura nenumaratelor plante si animale. De exemplu, studierea oaselor dinozaurilor a demonstrat ca multe dintre ei sufereau de artrita reumatoida.

Fosilele ofera oamenilor de stiinta o cantitate impresionanta de informatii. Paleontologii pot stabili varsta relativa a rocilor prin simpla studiere a fosilelor pe care acestea le contin. Stratigrafia, studierea straturilor de roci, se bazeaza in principal pe aceasta metoda de datare.

Fosilele ne ofera de asemenea informatii despre climele din trecut. Stiinta care se ocupa cu studiul acestora se numeste paleoclimatologie. Deseori ele mai ofera repere importante despre mediul ambiental in care traiau animalele si plantele preistorice. Stiinta care studiaza acest aspect se numeste paleoecologie. Si paleogeografla se bucura de dovezile oferite de fosile, mai ales in studierea tectonicii placilor, care considera ca toate continentele se deplaseaza treptat.

Dovezi incomplete

Una din principalele probleme ale paleontologilor este aceea ca sirul de dovezi oferite de fosile este departe de a fi complet. Animalele nevertebrate lasa putine urme sau doar urme indirecte asupra existentei lor trecute. Ca urmare, cea mai mare parte a cunostintelor noastre despre viata din trecut dateaza de la inceputul perioadei cambriene, cam cu 590 milioane de ani in urma. in jurul acelui moment anumite animale au inceput sa isi dezvolte partile tari ale organismului, care au fost mai usor pastrate sub forma de fosile.

O alta problema este aceea ca majoritatea fosilelor sunt urme ale unor animale si plante care au trait in mari si oceane. Explicatia acestui fapt este ca ramasitele animalelor si plantelor marine moarte sunt foarte repede acoperite de nisip, in timp ce animalele si plantele de uscat, dupa ce mor, se descompun rapid din cauza contactului cu aerul.

Nici chiar ramasitele unor vertebrate mari care traiesc pe uscat (animale cu coloana vertebrala) nu se prea conserva pe uscat. Ca urmare, fosilele multor amfibieni, reptile, mamifere si pasari sunt relativ rare.

Fosile si evolutie

Naturalistul Charles Darwin (1809 -1882) a fost cel care a lansat teoria evolutiei in faimoasa sa lucrare “Despre originea speciilor” publicata in 1859. Aceasta teorie sugereaza ca multe specii de animale si plante care au trait odinioara pe Pamant, au evoluat (s-au dezvoltat treptat) dintr-un stramos comun si ca organismele din ce in ce mai evoluate s-au dezvoltat din organisme unicelulare – bacterii si plante simple – numite alge, care au aparut pe Terra in urma cu aproximativ 3000 sau 4000 milioane de ani.

Selectia naturala

Darwin a numit procesul de transformare selectia naturala Prin aceasta el intelegea faptul ca organismele cel mai bine adaptate mediului lor de viata erau si cele cu sansele cele mai mari de a supravietui.

Ideile lui Darwin i-au socat pe multi dintre contemporanii sai. El a inteles ca studierea fosilelor poate fi folosita pentru a-si testa teoriile, insa marturiile pe care ele le ofereau erau la mijlocul secolului al XK-lea prea putine si fragmentate. Astazi, partial datorita proceselor tehnologice ale stiintei, se cunosc mai multe date despre fosile ceea ce a dus la formularea catorva idei asupra felului in care a avut loc evolutia

De-a lungul istoriei Pamantului au existat, de mai multe ori, perioade relativ spontane, de avant in evolutia multor plante si animale. Oamenii de stiinta olosesc notiunea de “evolutie exploziva” pentru a descrie aceste dezvoltari bruste. De exemplu, in perioada devoniana, cam cu 400 milioane de ani in urma, a avut loc o asemenea evolutie exploziva atunci cand s-a produs o diversificare rapida a speciilor.

Deseori asemenea perioade de avant urmau unor perioade de disparitii majore cand mari grupe de organisme erau distruse, sau cand se produceau schimbari esentiale ale climei si ale mediului inconjurator. Aceste perioade intrerupeau sirul perioadelor normale de evolutie lenta sau progresiva.

Schimbari ale mediului inconjurator

Diversificarea unui grup de plante sau animale, cauzata de modificarea mediului inconjurator cum ar fi inundarea unor arii intinse in jurul continentelor, creand mari lipsite de adancime, este numita radiatie adaptiva, in mod normal ea este urmata de evolutia unui numar mare de noi forme de viata, perfect adaptate noului mediu de viata care le inconjoara.

Paleontologii au incercat sa explice cauzele evolutiilor rapide, mai ales in timpul perioadelor mai obisnuite de evolutie progresiva. Ei au descoperit ca anumite grupe de fosile au evoluat mai repede decat altele.

Grupele care au avut evolutia cea mai rapida au fost folosite ca fosile de datare. Ele permiteau determinarea varstei relative a zonei sau stratului rocilor in care se gaseau. Fosilele de datare sunt caracteristice unui singur strat de roci. De exemplu, fosilele trilobitilor, care au suferit o evolutie rapida, sunt considerate fosile de datare ale erei paleozoice, in vreme ce amonitii au aceeasi functie pentru rocile erei mezozoice.

Oricum, unii oameni de stiinta considera ca viteza de evolutie a anumitor grupe poate sa para mai mare decat a altora, datorita faptului ca au mai multe caracteristici care pot varia.

Convergente

O alta idee importanta in studiul paleontologiei o reprezinta convergentele evolutiei. Ele explica de ce anumite grupe complet straine au evoluat spre forme care par a fi similare, de exemplu, fosilele de pleziozaur (reptile marine) sunt asemanatoare pestilor.

Au disparut multe specii de plante si animale dupa ce au evoluat devenind alte specii noi. De-a lungul istoriei Pamantului au existat insa si perioade in care au disparut grupe intregi de plante si animale.

Asemenea perioade de disparitii masive sunt relativ normale. De fapt oamenii de stiinta au fixat sfarsitul erelor paleozoice (in urma cu248 milioane de ani) si mezozoice (in urma cu 65 milioane de ani) si chiar al perioadelor fiecarei ere considerand ca atunci au avut loc disparitii majore ale speciilor, fiind apoi urmate de explozii ale evolutiei.

Speculatii

Oamenii de stiinta mai fac si astazi speculatii privind motivele celor mai spectaculoase disparitii majore ale anumitor specii de plante si animale. Cel mai cunoscut exemplu il reprezinta disparitia la sfarsitul erei mezozoice a dinozaurilor si a altor reptile mari, in urma cu 65 milioane de ani. O teorie relativ noua este aceea care sustine ca Terra a fost lovita de un meteorit urias. In urma acestei ciocniri un urias nor de praf s-ar fi raspandit in aer, impiedicand razele soarelui sa mai incalzeasca Pamantul, racind astfel foarte repede clima. Reptilele riu au reusit sa supravietuiasca.

Indiferent de cauze, disparitia majoritatii reptilelor mari a facut posibil avantul evolutiei in randul mamiferelor, inclusiv aparitia omului.

Viata preistorica pe Pamant

In ciuda faptului ca sirul fosilelor este incomplet, oamenii de stiinta au strans cantitati enorme de informatii despre evolutia vietii de-a lungul istoriei Pamantului. Marturiile incep cu roci vechi de aproape 4 miliarde de ani care contin chimofosile (urme slabe de acizi organici care ar putea fi ale unor vietuitoare).

Fosilele bacteriilor descoperite in Africa de sud si Australia sunt datate ca avand 3500 milioane de ani, in timp ce algele sunt datate ca avand 3000 milioane Fosilele unor animale mai evoluate, dar nevertebrate, au fost descoperite destul de rar intr-o varietate de roci precambriene in, timp ce urmele animalelor preistorice, cum ar fi viezurele, sunt un lucru obisnuit.
Fosilele nevertebratelor sunt frecvente de la inceputul perioadei cambriene (in urma cu 590 milioane ani) spre era noastra.

Acest lucru se datoreaza in primul rand faptului ca multe animale cambriene si-au dezvoltat parti tari ale organismului, cum ar fi scoicile. Cu exceptia unei specii arheocyatha (un grup de animale preistorice disparute), toate celelalte specii care au aparut la sfarsitul erei cambriene mai supravietuiesc si in zilele noastre. Dar multe din formele stravechi aratafoarte diferit de descendentii lor moderni.

Artropode

Un grup cunoscut sub denumirea de artropode isi are probabil originea in era precambriana. In a perioada cambriana acest grup era reprezentat la inceput de creaturi marine denumite trilobiti. Ei au disparut in decursul perioadei permiene care a existat cam cu 286-248 de milioane de ani in urma.
In perioada permiana grupul artropodelor a fost reprezentat de multe alte vietuitoare, inclusiv de un numar mare de crustacee, grupa care astazi include crabi, homari si raci.

Paleontologii considera ostracodele (artropode crustacee microscopice) ca fiind de o foarte mare importanta. Ele isi au originea in perioada cambriana tarzie si sunt fosile de datare pentru rocile formate in perioadele siluriene sau mai vechi.

Alte exemple importante de fosile de datare sunt foraminiferele care apartin grupei de unicelulare, protozoare. Foraminiferele au aparut la inceputul erei cambriene, ceea ce insemna ca protozoarele au o istorie lunga, din vremurile precambriene.

Celenteratele reprezinta grupa care astazi .include anemonele de mare si meduzele, in perioada cambriana aceasta grupa era formata din meduze si schelete fosilizate ale coralilor care au format recifuri in marile calde tropicale.
Molustele sunt bine reprezentate de fosile foarte variate. Molustele cefalopode (creaturi cu cochilia impartita in “camere”) au aparut la sfarsitul perioadei cambriene si s-au diversificat rapid, la inceputul perioadei ordoviciene in urma cu 500 milioane de ani.

In decursul perioadei devoniene (in urma cu 408-360 milioane ani) molustele cefalopode au dat nastere cefalopodelor amonoide (amoniti) ale caror cochilii sunt fosile obisnuite in rocile care dateaza din era mezozoica (in urma cu 248-265 milioane ani).

Alte cefalopode numite belemniti, au aparut in perioada carbonifera (in urma cu 360-286 milioane ani). Ei sunt stramosii calmarului si ai sepiei din zilele noastre.

Bivalve

O alta grupa de moluste o reprezinta bivalvele, numite astfel din cauza cochiliei lor care este formata din doua parti, sau valve, legate intre ele printr-o articulatie situata in partea superioara. Bivalvele au fost rare pana in perioada siluriana, inainte cam cu 400 milioane ani.

Dupa aceea ele au evoluat diversificandu-se in multe alte specii, ca de exemplu molusca comestibila, midia si scoica. Molustele gastropode, inclusiv melcii limax si melcii, de mare au cochilii spiralate. Istoria lor geologica este asemanatoare cu cea a bivalvelor. Brahiopodele reprezinta o alta grupa de crustacee. Spre deosebire de moluste, in zilele noastre ele au devenit nesemnificative ca numar.

Echinodermele isi au originea in perioada cambriana sau chiar mai devreme. Cele doua grupe principale de fosile sunt comatulele si aricii de mare. Comatulele au fost importante in era paleozoica deoarece in jurul scheletelor lor se formau deseori depozite de roci.

Aricii de mare s-au diversificat foarte mult in decursul erei mezozoice atingand maximul in perioada cretacica care a inceput in urma cam cu 144 de milioane de ani. Ei sunt caracteristici pentru rocile calcaroase, mai ales calcar formate in decursul perioadei tertiare.

Animale misterioase

O grupa de vietuitoare, graptolitii, a aparut pentru prima data in ordovician, dar a disparut in decursul perioadei carbonifere. Graptolitii sunt animale misterioase. Traiau in colonii, dar nimeni nu stie cum aratau. Oamenii de stiinta i-au clasificat pe vremuri ca facand parte din ordinul celenteratelor. Astazi ei sunt clasificati in randul celor mai primitivi membri ai cordatelor (animale cu coloana vertebrala).

Primele vertebrate adevarate au fost pestii care au aparut cam cu 500 milioane de ani in urma. Primele animale care au trait pe uscat unde existau plante inca din perioada siluriana, au fost amfibienii. Ei au evoluat din pesti, in decursul perioadei devoniene. in perioada carbonifera au aparut si primele reptile.

Cucerirea vazduhului

Dupa cucerirea uscatului singurul loc nepopulat a ramas aerul. Insectele zburatoare au aparut cu siguranta in perioada carbonifera.
Primele reptile zburatoare isi au originile in perioada triasica in urma cu 213-248 milioane de ani. Dar arheopterix, considerat de oamenii de stiinta drept legatura evolutiva dintre reptile si pasari, a aparut aproape de sfarsitul perioadei jurasice, atunci cand pe Pamant vietuiau dinozaurii.

Prima pasare cu aspect modem a aparut in urma cu aproximativ 135 milioane ani. O fosila a acestei pasari a fost descoperita in anul 1990 in China. Primele animale asemanatoare cu maimutele si care se deplasau pe doua picioare au aparut in urma cam cu 4 milioane de ani, insa evolutia rasei umane a fost un proces lent si treptat care a s-a desfasurat in ultimele 2 milioane de ani.

Category: Stiati ca?

Leave a Reply




If you want a picture to show with your comment, go get a Gravatar.