“Il y a des imbéciles qui définissent mon œvre comme abstraite, pourtant ce qu’ils qualifient d’abstrait est ce qu’il y a de plus réaliste, ce qui est réel n’est pas l’apparance mais l’idée, l’essence des choses.” – Constantin Brâncuşi despre opera sa.
(Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstacte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.)
Al 5-lea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi, Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în satul Hobiţa, judeţul Gorj.
A făcut şcoala primară la Peştişani şi Brădiceni, iar în perioada 1894-1898 a urmat cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, cursuri plătite de angajatorul său care a fost impresionat de talentul de a sculpta în lemn al lui Brâncuşi.
În anul 1902 termină Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1903 ajunge la Paris unde a fost primit în comunitatea artiştilor şi intelectualilor. Lucrează timp de 2 ani în atelierul Antoin Mercié din cadrul Şcolii de Arte Frumoase din Paris, iar după absolvire primeşte o propunerea de a lucra în atelierul lui Auguste Rodin. Brâncuşi refuză, spunându-i: “Rien ne pousse à l’ombre des grandes arbres” (“Nimic nu creşte la umbra marilor copaci“).
În anul 1906 îşi expune pentru prima dată operele la Société National des Beaux Arts şi la Salon d’Automne din Paris, iar în 1907 crează prima versiune a Sărutului.
Această temă o va mai relua şi în alte opere până în anul 1940, culminând cu Poarta Sărutului.
Poarta Sărutului face parte din Ansamblul Monumental din Târgu- Jiu (din care mai fac parte Masa Tăcerii şi Coloana fără sfârşit), şi este o sculptură realizată din piatră poroasă, extrasă din carierele din zonă. Este alcătuită din 2 coloane paralelipipedice, care sprijină o arhitravă. Pe fiecare coloană se regăseşte simbolul sărutului (2 jumătăţi ale unui cerc). Poarta Sărutului aduce cu un arc de triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii. Cele trei opere ale lui Brâncuşi sunt dispuse pe aceiaşi axă, orientată de la vest la est, axă care are o lungime de 1275 de metri.
Poarta Sărutului a fost amplasată pelocul ei în octombrie 1937.
În anul 1907 Brâncuşi închiriază un atelier pe strada Rue de Montparnasse, şi aici intră în contact cu elita artistică a Parisului. Din cercul său de prieteni făceau parte: Ezra Pound, Henri Pierre Roché, Guillaume Apollinaire, Pablo Picasso, Marcel Duchamp, Henri Rousseau, Amedeo Modigliani.
Atelierul său reproducea o casă ţărănească din zona Gorjului. Brâncuşi şi-a făcut singur mobilierul, din lemn, excepţie făcând masa care era făcută din piatră. Brâncuşi era şi un bun violonist; el cânta cântece populare româneşti prin care îşi exprima sentimentele şi dorul de casă.
În anul 1938, a terminat lucrarea “Coloana fără sfârşit“, monument ridicat în cinstea civililor care în 1916 au luptat împotriva invaziei germane.
La 16 martie 1957, la Paris, Constantin Brâncuşi a părăsit această lume, lăsând în urmă 215 sculpturi, simple şi în acelaşi timp sofisticate, care au deschis calea către sculptura modernă, aducând ineditul în viziunea plastică şi în limbajul sculpturii contemporane.
Printre operele sale se numără Coloana fără sfârşit, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Supliciu, Muză Adormită, Domnişoara Pogany.
Lucrările lui Brâncuşi se găsesc la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, la Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul de Artă din Philadelphia, precum şi la alte muzee din lume. Cel mai mare număr de lucrări ale lui Brâncuşi se găseşte la Muzeul de Artă din Philadelphia.
Constantin Brâncuşi a fost numit post-mortem membru al Academiei Române.
